Viva FM – un radio pe frecvența inimii mele

Viva FM – un radio pe frecvența inimii mele

Știi cu siguranță că de ceva timp avem în Iași un nou post de radio. Viva FM Iași se aude în difuzoare de exact 2 luni și 10 zile pe 105 FM.

Am fost fan al acesei frecvențe chiar înainte de prima emisiune în direct. De ce? Pentru că am privilegiul de a fi prietenă cu două din vocile inconfundabile care se aud dimineața la radio: Andreea Ignat și Alina Cojocaru.

Împreună cu ele și cu o mână de femei fantastice îmbinăm utilul cu plăcutul, râsetele cu ședințele de planificări, scriem articole, transmitem bună dispoziție și energie pozitivă  și formăm un grup tonic și colorat, al cărei fondator este Andreea. Cred că v-ați dat seama că vorbesc despre blogul colectiv pe nume Belva.

De când mi-au spus Andreea și Alina, că vor începe fiecare din ele câte un proiect nou la cel mai proaspăt radio din Iași, am fost extrem de încântată. M-am bucurat foarte mult pentru ele și entuziasmul lor a fost molipsitor. Chiar dacă Alina Cojocaru este un om cu multă experiență în radio, iar Andreea Ignat e un om cu ani mulți de PR în spate, prin urmare sunt maestre în comunicare, le-am simțit emoțiile în glas la prima emisiune în direct. Emoțiile lor frumoase, specifice unui nou început, au fost constuctive. Pentru că prima zi de difuzare s-a auzit excelent din punctul meu de vedere, al ascultătorului. Partea frumoasă e că așa s-a menținut totul în fiecare zi: profesionist, cu muzică excelentă, cu subiecte diverse și de interes, cu voci calde, cu poftă de viață, cu mult haz și mai ales cu dedicare și implicare în comunitatea ieșeană.

Am stat pe frecvență toată ziua pe 16 mai și le-am ascultat pe ele și pe colegii lor, am savurat fiecare glumă, am înghițit în sec trăind emoție și am fost mereu cu gura până la urechi fiind mândră că am în viața mea asfel de oameni talentați.

Am încercat, în măsura în care mi-au permis activitățile de zi cu zi, să fiu însoțită de Viva FM peste tot: acasă, în mașină, la birou, iar încetul cu încetul a devenit singura frecvență pe care o am memorată pe toate aparatele. Chiar și noaptea, când mă aflu uneori la volan prin oraș, 105 FM e partenerul meu de drum.

Am reținut rapid numele tuturor emisiunilor și ale realizatorilor lor. Pentru că îi ascult zi de zi, am senzația că îi cunosc personal pe acești oameni și sesizez tipare ale modului de exprimare și ale glumelor lor. Fiecare are un farmec aparte și mă ține cu urechile ciulite indiferent de oră.

Totuși, întâmplător sau nu, emisiunea Viva Cafe se află pe intervalul meu orar în care sunt fidelă celor doi realizatori Andreea Ignat și Radu Căciulă. Când intră ei pe frecvență eu tocmai mi-am finalizat planificarea zilei și administrativele și mă așez la birou să lucrez. Pentru că cei doi îndeamnă la a savura, timp de trei ore de la 10 la 13, cafeaua împreună, mă determină să mai pregătesc o a doua ceașcă ce are cu totul altă aromă: de bună dispoziție, productivitate și entuziasm.

Andreea, deși foarte zâmbăreață la modul general, când intră în direct e serioasă. Are o voce blândă, calmă, care transmite încredere și profesionalism. Radu, la rândul lui un profesionist, are o voce puternică, sonoră și e foarte stăpân pe situație. Cei doi se completează reciproc, atmosfera se relaxează imediat după prima piesă din playlist și ușor, ușor vocile le devin degajate iar zâmbetele lor ajung la urechile noastre.

Ambii ne aduc informații interesante și proaspete din diferite arii de interes. Dacă Andreea e cea care ne spune mereu noutăți din cele mai nebănuite domenii, ca să știm, Radu e mai tehnic. El ne ține la curent cu noutățile din IT și e cel mai înfocat susținător al sportului ieșean.

În intervalul în care au în studio și la microfon câte un invitat, cei doi realizatori știu mereu ce să spună în așa fel încât să risipească emoțiile și să creeze o atmosferă plăcută.  Discuțiile mai iau uneori o turnură un pic sobră, iar atunci o pauză muzicală e binevenită pentru a se relaxa toată lumea.

Întrebările obiective și bine direcționate adresate invitatului zilei familiarizează ascultătorii cu domeniul din care acesta vine. Astfel se comunică mereu lucuri interesante de către oameni implicați în viața Iașului, oameni cu cariere frumoase, pasionați de munca lor și care doresc să contribuie la bunăstarea comunității din care fac parte. Iar din această categorie, zic eu, doar un ascultător, fac parte și cei doi realizatori ai emisiunii Viva Cafe, o emisiune pe sufletul meu, pe care o ascult cu mare drag zi de zi.

Acum că ți-am povestit o mică parte din ceea ce este Viva FM pentru mine, te invit să îți formezi o părere proprie. Setează frecvența radioului pe 105 FM sau intră pe vivafmiasi.ro, dă mai tare difuzoarele și „Trăiește-ți muzica”.

Sursă foto: http://abdqib94.blogspot.ro/

 

Duminică, de dimineață…

Duminică, de dimineață…

Cafeaua e prea fierbinte pentru o dimineață toridă de iulie.

O las pe măsuța din balcon să se mai răcorească și răsfoiesc prin gânduri amintidu-mi ce am mai visat năstrușnic noaptea trecută.

Chicotesc. Am visat că am plecat cu motorul. Eu eram pasagerul. Altcineva conducea. O senzație de eliberare, parcă zburam. A fost un vis cu spionaj, salvarea unui băiețel și a două fetițe gemene. Eram complicea lui, a posesorului de motor. I-am salvat pe acei copii de la o viață plină de lipsuri mareriale, dar mai ales emoționale. Le vom oferi ceva mai bun…

Mă ridic să scot capul pe fereastra balconului larg deschisă. Vântul bate ușor, suficient cât să îmi aducă pe față și în păr adieri răcoroase. Odată ce le simt închid ochii și zâmbesc savurând senzația rece.

Chiar dacă nu s-a răcit, mai gust din cafeaua plină de aromă pe care el o pregătește în fiecare dimineață cu conștiinciozitate. A luat în atribuțiile lui asta. De cu seară pune cafeaua și apa în cafetieră și setează ora la care să pornească,  în așa fel încât mirosul îmbietor să ne trezească din somn cu blândețea unei mângâieri.

Privesc forfota de duminică dimineața. Oameni matinali așteaptă autobuzul și tramvaiul în stații. Poate pleacă la piață. Poate într-o vizită. Poate au treabă sau pur și simplu pleacă într-o plimbare.

Două doamne mai în vârstă fac schimb de impresii pe trotuarul din fața blocului. Lângă ele se oprește o a treia, îmbrăcată bizar. E încălțată cu sandale, poartă pantaloni trei sferturi de vară și… o geacă ce pare a fi de iarnă, sau cel puțin impermeabilă. Cele două doamne nu schițează nici o grimasă sau vreun gest care să dea de înțeles că e ciudată îmbrăcămintea celei de-a treia. Or fi știind ele ceva…

O mamică a ieșit cu puiul ei la plimbare să ia aer. Un biciclist echipat corespunzător trece grăbit, pe bicicletă și își continuă antrenamentul. Câțiva vecini încarcă portbagajul unei mașini cu bagaje, se urcă și pleacă. Vacanță… Ei, mai e un pic și plecăm și noi în concediul mult așteptat.

Fiecare are treaba lui. Dar nu numai oamenii.

Și vântul are preocupări. A găsit o revistă publicitară a unui lanț de magazine, abandonată pe asfalt și o răsfoiește la rândul lui. Se oprește timp mai îndelungat la câte o pagină, de parcă i-a stârnit ceva interesul. Apoi frunzărește mai departe și cu o suflare mai puternică o aruncă mai încolo. El a văzut ce-l interesa. Să o mai răsfoiască și altcineva…

Câinii de la scara blocului de vis-a-vis stau lungiți la baza gardului viu, la umbră, cu spatele băgat în frunziș să le țină răcoare. Cred că au stat de veghe toată noaptea. Spiritul lor de paznici ai străzilor i-a ținut treji să nu le scape nici o mișcare în întunericul brăzdat de razele lunii și lumina slabă a felinarelor.

Un porumbel se plimbă pe betonul încins al parcării, singur. Merge încet și dă din cap sacadat odată cu fiecare pas pe care îl face. Parcă e un bătrânel ce se plimbă prin parc, pe alei, cu mâinile la spate. Se oprește câteva secunde lângă revista pe care vântul o răsfoiește acum pentru el, apoi își ia zborul. Poate a văzut o ofertă sau o promoție care îl interesa și a plecat la cumpărături…

Se lasă liniștea și nu mai mișcă decât vântul. Chiar și rândunelele, care de obicei zboară gălăgioase și grăbite printre blocuri, stau ascunse de soare în cuiburile lor.

Îmi iau cafeaua și merg în casă să o beau, la răcoare, răsfoind o revistă cu oferte de la supermarket. O abandonez pe un colț de masă, la fel ca vântul cel neliniștit, mă cuibăresc mai bine în fotoliul meu de la fereastră și deschid cartea începută ieri. E o vreme potrivită să mă pierd în paginile ei…  duminică, de dimineață…

Sursă foto: pintrest