Decorăm Casa Share cu Globuri cu Suflet

Decorăm Casa Share cu Globuri cu Suflet

Decembrie, după cum știm, este luna cadourilor. Într-o lume a consumerismului, a reclamelor agasante și a marketing-ului agresiv, există oameni care se gândesc mai întâi de toate la semenii lor.

casa-share-logoUnul dintre acești oameni este Bogdan Tanasă, inițiatorul proiectului social Casa Share. Cu mâinile lui, ajutat și de alți oameni cu suflet mare, a construit 11 case pentru 11 familii cărora soarta le-a fost potrivnică.

Alte două suflete darnice sunt Lavinia Biberi, inițiatoarea din 2009 a campaniei Globuri cu suflet și Anda Pintilie, cea care o coordonează împreună cu bloggerii ieșeni. De la început, mediul on line a fost implicat pentru a aduce la un loc cititorii și prietenii bloggerilor cu scopul de a oferi copiilor bucurii de Moș Nicolae.

Anul acesta, bloggerii din Kooperativa 2.0 Iași se alătură lui Bogdan și întind la rândul lor o mână de ajutor. Mai precis, colegii mei din comunitatea bloggerilor ieșeni,  Ionuț DurbacaGabriela Mereuță Alexandra Ignat și Anda Pintilie au inițiat un proiect social, cu scopul de a ajuta cele 11 familii, luate sub acoperișul protector al Casa Share, să aibă parte de sărbători de iarnă mai frumoase.

logo-felicia-blogIdeea a fost primită cu sufletul deschis în Kooperativa și iată cum 30 de bloggeri ieșeni s-au alăturat inițiatorilor pentru a aduce în casele acestor familii un strop de lumină și culoare de sărbători. Cum astfel de campanii au nevoie și de un partener darnic, oamenii inimoși de la Carrefour Felicia Iași au fost deschiși propunerii  și au contribuit în această campanie cu brăduți, ornamente, dulciuri, jucării, alimente și produse de igienă de bază pentru cele 11 familii.

Acum este rândul nostru, să dăm de știre cu privire la această campanie și să dăruim, împreună cu fiecare din voi, globuri cu suflet, oferindu-le celor mai puțin norocoși un motiv în plus de a zâmbi de sărbători.

Fie că poți dona o jucărie, fie că e un aliment sau o sumă de bani, te invităm să ni te alături până pe data de 18 decembrie 2016. Noi, bloggerii ieșeni, ne vom organiza pe echipe și vom vizita fiecare din familii în perioada 19-21 decembrie 2016, pentru a le distribui donațiile, pentru a-i îmbrățișa și a le împodobi sufletele cu globuri share-uite de voi și de noi.

Dacă și tu vrei să oferi și să te alături campaniei noastre, mă poți contacta pe adresa butnaru.ina@gmail.com sau poți să te adresezi și colegilor mei, care la rândul lor au scris despre cum putem împreună să Share-uim Globuri cu Suflet:  IonuțDianaConstantinFlorina,IoanaAndreeaCostinGabrielaBiancaAlexandraAlexandraAliSorinaDragoșAndreea,MateiAndreiAndaSimonaVioricaMihai-AlexRoxanaDanaDiana, Alexandra, Isabela, Alexandru și Adelina!

Iar pentru a avea un tablou mai detaliat al familiilor ce vor beneficia de darurile distribuite prin campanie, poți consulta lista de mai jos:

Familia 1 – Vlădeni – formată din 3 copii de 6 ani (băiat), 12 ani (băiat), 14 ani (băiat)  și 1 părinte

Familia 2 – Popricani – formată din 4 copii – 2 ani au gemenele (fete), 7 ani (fată), 9 ani (fată)  și 2 părinți

Familia 3 – Miroslava – formată din 3 copii – 5 ani(băiat), 8 ani (fată), 10 ani (băiat) și 2 părinți

Familia 4 – Moimesti/Popricani – formată din 5 copii – 2 ani (băiat); 4 ani (băiat); 12 ani (băiat); 15 ani (fată); 16 ani (fată) și 1 părinte

Familia 5 – Prisacani – formată dintr-un băiat de 15 ani – fără părinți acasă

Familia 6 – Popricani – formată din 7 copii – cu vârste între 0-15 ani și 1 părinte

Familia 7 – Popricani – formată din 2 copii – 5 ani (fată); 7 ani (băiat)

Familia 8 – Tipilesti/Popricani – formată dintr-o bătrânică de 70 ani – Catinca

Familia 9 – Voinesti – formată din 4 copii – 7 ani (fată); 12 ani(fată); 14 ani (băiat); 17 ani (băiat)

Familia 10 – Popricani/Moinesti – formată din 5 copii – 5 ani (fată); 7 ani (fată); 12 ani (fată); 15 ani (fată); 14 ani (băiat)

Familia 11 – Medeleni/Golaesti – formată din 3 copii – 5 ani (fată); 7 ani (fată); 16 ani (băiat).

 

Azi și în fiecare zi, împarte în jurul tău bunătate și blândețe!

Cu zâmbete și gânduri bune, te îmbrățișez!

Irina

Orice problemă are rezolvare, mai puțin una…

flori-albeAveam 22 de ani și lucram pe vremea aceea la un restaurant.

O zi de muncă obișnuită, cu aceiași colegi glumeți și puși pe fapte mari, mai ales bucătarii, un pic de neatenție din partea unuia din ei și s-a lăsat cu un mic accident. Nimic grav. Un ajutor de bucătar a reușit să se taie la un deget cu un cuțit foarte bine ascuțit.

Când s-a întors de la spital unde a fost cusut și pansat, era alb la față și tot bombănea ceva greu de înțeles. L-am rugat să vorbească mai clar și să îmi spună de ce arată mai rău și mai afectat, acum că se îngrijise cineva de rana lui, decât atunci când a plecat spre urgențe.

Mi-a povestit că în timp ce aștepta pe un scaun, să intre la medic, a venit o ambulanță care a adus un jandarm cu o rană la cap și că l-a impresionat foarte mult ceea ce a văzut. Fiind sensibilă la suferința oamenilor, ascultând detaliile pe care mi le oferea, mi-a părut rău să aud de așa ceva, mai ales că înțelesesem că era vorba de un băiat tânăr.

Spre finalul programului meu de muncă primesc un telefon în care mi se spune că un fost coleg de-al meu de școală a murit datorită unei răni la cap, în urma împușcării în timpul serviciului la jandarmerie. Am încremenit în timp ce mi se învârteau gândurile și se făceau legăturile în mintea mea.

Am început să plâng și am plecat direct spre casă, povestindu-i mamei mele, tremurând, despre cele aflate. Nu îmi amintesc prea bine cum a aflat mama unde se află băiatul, cred că a dat câteva telefoane, dar știu că i-am spus că vreau să îl văd și să îi duc flori.

Totul e în ceață și îmi amintesc doar că mergeam pe stradă cu mama, țineam cu foarte mare grijă două flori albe în mână, îndreptându-mă spre casa mortuară.

Colegul meu, Adi, era un băiat înalt, frumos, cu o constituție atletică, un suflet curat și o inimă mare. De când am terminat liceul nu m-am mai văzut prea des cu el, deși stăteam în același cartier. Eu cu facultatea, el cu studiile lui, ne intersectam mai rar. Dar mă întâlneam des cu părinții lui și cu surorile lui mai mici care mereu mă întâmpinau cu un zâmbet. Cu una din ele mă mai întâlnesc și azi în Iași și ne zâmbim cu aceeași afecțiune.

Eu și Adi am avut din fragedă pruncie o legătură specială și cred că ne cunoșteam încă dinainte să ne naștem. Părinții noștri erau colegi de muncă în aceeași fabrică și cu siguranță mamele noastre s-a întâlnit pe când erau însărcinate, noi doi fiind născuți în același an. Întâmplător sau nu, eram amândoi botezați de aceeași nași. Locuind în același cartier, am fost colegi de grădiniță și chiar colegi de clasă în gimnaziu. Nașii noștri de botez făceau tot felul de remarci, mai în glumă, mai în serios, cum că noi ne vom căsători și ei ne vor fi și nași de cununie. Relația dintre mine și Adi însă era colegială și am avut mereu în el un protector la școală, manifestând o afecțiune frățească reciprocă.

Fiecare din noi și-a urmat propriul drum, am făcut studii diferite, în funcție de interesele pe care le aveam, dar din când în când ne mai vedeam și mai povesteam cu plăcere despre ceea ce am mai făcut și despre planuri de viitor.

Să nu mai văd zâmbete pe chipul surorilor lui care m-au întâmpinat cu o îmbrățișare plină de durere și ochii în lacrimi, să îi văd pe părinții lui, la fel de blânzi și binevoitori ca întotdeauna, dar înmărmuriți de durere, să nu mă mai uit la Adi în sus, el fiind cu un cap mai înalt decât mine, ci să-l văd întins îmbrăcat în uniforma de jandarm, a fost cumplit. Eram împietrită și nu îmi venea să cred. Nici nu știu prea sigur, dar cred și sper că mi-am prezentat condoleanțele. M-am dus lângă el și i-am așezat florile pe mâini, luându-mi rămas bun, deși nu îmi venea să cred că făceam asta, deși nu aș fi vrut vreodată să îî spun cuvinte de despărțire.

La un moment dat, tatăl lui ne-a povestit ce și cum s-a întâmplat, era în stare de șoc, la fel ca ceilalți membri ai familiei, iar cuvintele lui răsunau în mintea mea ca un ecou metalic. Am reținut tot ceea ce ne-a spus. Părea totul ireal și era nedrept tot ce auzeam, dar era realitatea crudă.

Cuvintele unui tată ce stătea, cu lacrimi în ochi, la căpătâiul băiatului lui de 22 de ani mi s-au întipărit pe suflet, cu durere, ca și când au fost scrise cu un fier încins: „Mereu să țineți minte copiii, că orice problemă are rezolvare. Mai puțin una. Moartea.”

Gustul amar al acestor cuvinte m-a învățat să caut mereu variante de a rezolva orice situație neplăcută ce îmi poate ieși în cale. Și nu doar o variantă, mai multe. Să mă concentrez pe a o alege pe cea mai bună sau măcar pe cea care îmi este la îndemână,  să o pun în aplicare și să rezolv problema. Pentru că acel tată avea dreptate și pentru că e nedrept ce s-a întâmplat în viața lui și a familiei lui.

Comunicarea și căutarea de resurse și ajutor pentru a îndrepta o situație sunt extrem de importante. Nu ne dăm bătuți, nu renunțăm la luptă, nu spunem nu se poate, nu ne plângem. Pentru că orice se poate și totul are o rezolvare. Cu o excepție…

 

Adi, te purtăm cu drag în suflet și în gând… Să te odihnești în pace și să ai liniște…

 

 

 

Sursa foto: https://bunele-maniere.com

Început de aprilie

Început de aprilie

Îmi plac tare mult începuturile! De lună, de an, de săptămână, de zi, de carte, de desert, de ce-o fi!

Mă inspiră și îmi stârnesc acea curiozitate de copil, să văd ce mă așteaptă!

Îmi place să descopăr, dar nu să anticipez!

Senzația aceea de fresh start îmi dă putere!

Iar acest început de aprilie îmi dă un sentiment de armonie, că toate sunt la locul lor, că planetele s-au aliniat, că sunt în acel loc și moment din viața mea în care trebuie să fiu, că am lângă mine oamenii potriviți și că soarele strălucește mai cu spor, iar zâmbetul de pe fața mea înflorește!

Poate crezi că am luat-o razna sau că viața mea e roz bombon! Nici, nici!

Pur și simplu aleg să rezolv ce am de rezolvat, să găsesc și să pun în pactică soluțiile găsite pentru orice situație care ar putea să îmi întunece gândurile sau existența și aleg să fiu deschisă către tot ce are viața să îmi ofere!

Aleg să văd soarele de dincolo de nori și să pun filtre care să aducă multă culoare pe scena vieții mele! Mai adaug un stop de jovialitate, mai pun ceva umor, amestec și inspirație pe acolo, bucurii din lucruri și gesturi simple, iar sufletul se umple de frumos și devine generos să dăruiască și celorlalți din prea plinul ce îl inundă!

Te încurajez să îți deschizi ochii minții și inima, să respiri parfumul florilor de aprilie, să simți mângâierea soarelui de primăvară, să lași imaginația să se joace cu norii albi și pufoși de pe cer, să sărbătorești renașterea naturii, să te dezmorțești, să muști din viață și să o savurezi din plin!

Cu zâmbete și gânduri bune, te îmbrățișez!

Irina

 

Sursă foto: http://www.aprilcalendartemplates.tk/hello-april-quotes-2/