Până acum o săptămână mă enervau la culme oamenii care par a fi Zen, par mereu fericiți de parcă totul e roz, trăiesc într-o lume a lor și parcă nu văd tot ce e negativ în jur. Acum, după ce am citit mărturii ale unora dintre ei am înțeles că au trecut și încă trec prin procese de transformare a propriei persoane și a percepțiilor asupra lumii lor și a celei din jur, am aflat că și ei au avut și zile negre, și frici, și conflicte interoare, dar au învățat (de cele mai multe ori cu îndrumare) să le țină în frâu, să le transforme în praf, să le sufle în vânt departe de ei și au pus preț pe liniștea sufletului și a minții.
Cu toții avem probleme, dar ține de noi să vedem și soluțiile și să o alegem pe cea care ne este cel mai la îndemână de pus în practică. La fel de bine, putem alege să nu privim chestiunile aparent negative ca pe niște probleme, ci ca pe niște provocări. Și nu încercăm să le facem față. Nu! Pentru că asta ar însemna să ne învârtim ÎN CERC în jurul cozii. Dar nici nu înseamnă că le ignorăm. Ba din contră, le conștientizăm și alegem să nu ne afecteze în profunzime. Alegem să le facem față, înțelegând totodată că dacă avem mintea deschisă și sufletul liniștit, putem fi mai obiectivi și soluțiile vor fi mai ușor vizibile. Pe când dacă ne enervăm, mintea se agită, pulsul crește, respirația se îngreunează iar rezolvările se ascund de noi pentru că am pus, de cele mai multe ori fără să ne dăm seama, un filtru întunecat în fața ochilor și nu vedem decât negru.
Mereu am fost pe principiul că nimeni nu le are pe toate. Există o lege a compensației care funcționează. Nu le vom avea niciodată pe toate puse la punct și poate ceva ne vom dori dar nu vom avea. Și totuși, nu ar fi mai indicat să ne întrebăm dacă întradevăr avem nevoie de acel ceva? Nu cumva ne putem lipsi de el? Nu ar fi mai liniștitor pentru sufletul nostru să ne concentrăm pe ceea ce avem deja și să fim recunoscători, să prețuim ce e în viața noastră?
Este firesc să ne dorim să atingem niște obiective, să avem țeluri și să evoluăm. Dar poate vom ajunge la îndeplinirea lor mai ușor dacă spre ele pornim cu bagajul făcut, în care să se regăsească împăcarea cu sine, conștientizarea a ceea ce avem deja, încrederea în reușită și în resursele proprii.
Cred că secretul unei minți liniștite și a unui suflet ușor stă în alegerile pe care le facem. Alegem să nu ne enervăm. Alegem să punem filtre. Alegem să nu mai găsim scuze, în schimb să acționăm și să găsim soluții. Alegem să zâmbim. Alegem să ne eliberăm și să plângem atunci când suntem copleșiți. Alegem să fim bine cu noi și cu cei din jur. Alegem libertatea de a fi exact așa cum simțim și nu cum ne dictează convențiile sociale.
Acum, oamenii care sunt Zen mă amuză la modul admirativ. Acum știu că nu e nimeni perfect, că nu are nimeni viața ideală și nici nu pretinde asta. Acum știu că suntem cu toții niște defecți , în sensul frumos al cuvântului, fiecare cu farmecul său. Acum îi admir pe cei care aleg să fie în lumea lor pentru că au ales să aibă cer senin și se citește asta pe chipul lor. La fel cum am ales și eu să văd soarele de dincolo de nori.
Sursa foto: http://leverhawk.com/
Irina Butnaru 